Pădurile şi ciclul hidrologic – elemente de hidrologie forestieră

Pădurile şi ciclul hidrologic – elemente de hidrologie forestieră

Prezenţa pădurilor influenţează distribuţia şi circulaţia apei şi îmbunătăţeşte calitatea ei. Există aproximativ 4,2 ´ 109 ha de pădure pe glob, care acoperă circa o treime din suprafaţa uscatului. Aceasta reprezintă în jur de 80% din suprafeţele forestiere din perioada preagricolă. În ultimele decenii, suprafeţele forestiere din ariile temperate au rămas aproximativ constante, dar în zonele tropicale, defrişările s-au situat la 17 ´ 106 ha/an în anii 1980 şi probabil, cel puţin la acelaşi nivel în anii 90.
Procese care intervin în ciclul apei în păduri
1. Intercepţia
Coronamentul acţionează ca o barieră în calea precipitaţiilor. O parte din apa de precipitaţii este interceptată de către coronament, de unde se scurge, parţial, în lungul trunchiurilor, picură de pe frunze, sau se evaporă în atmosferă. O altă parte trece direct prin spaţiile libere din frunziş, ajungând la nivelul solului. Aici, o parte din apa care atinge suprafaţa terenului este reţinută de litieră (stratul de frunze moarte). Toate aceste fenomene realizează o reducere a cantităţii de precipitaţii care ating solul şi o redistribuire a apei.
Componentele intercepţiei
, unde IF este intercepţia forestieră, IC este intercepţia datorată coronamentului, iar IL este intercepţia datorată litierei.
Partea din precipitaţii care atinge solul mineral se numeşte precipitaţie efectivă - PE. Constituie diferenţa între precipitaţia totală căzută deasupra coronamentului – PG şi intercepţia forestieră:
Pierderea prin intercepţie
Precipitaţiile interceptate de coronament şi litieră se pierd în atmosferă prin evaporare.
Intercepţia datorată coronamentului:
Aproximativ 10-20% din cantitatea anuală de precipitaţii este pierdută prin IC. Această valoare depinde de capacitatea evaporativă a aerului (temperatură, vânt), caracteristicile precipitaţiilor (durată, cantitate totală, stare de agregare) şi de vegetaţie. În general, IC se exprimă prin formula empirică
, unde a şi b sunt coeficienţi de regresie; a poate fi considerat ca reprezentând stocarea în coronament (cantitatea de apă ce rămâne în coronament după ce ploaia şi scurgerea de pe frunze şi trunchiuri au încetat), iar b este echivalentul ratei de evaporare a apei interceptate în timpul ploii. Capacităţi de stocare în învelişul vegetal: conifere – 0,3-6,6 mm, foioase – 0,03-2,0 mm, tufişuri – 0,3-2,0 mm, ierburi – 1,0-1,5 mm.
Intercepţia datorată litierei
Aceasta este mult mai redusă decât IC. Mărimea sa depinde de grosimea litierei, capacitatea de a reţine apa, rata de evaporare, umiditatea iniţială a litierei. În general, litiera reţine 1-5% din precipitaţiile anuale.

foraje puturi